Romantism planetar

Coperta revistei Imagination din august 1953.

Romantismul planetar (din engleză Planetary romance) este un subgen al științifico-fantasticului sau al fanteziei științifice în care cea mai mare parte a acțiunii constă în aventuri care au loc pe una sau mai multe planete extraterestre exotice, caracterizate prin medii fizice și culturale distincte. Unele lucrări de romantism planetar au loc pe fundalul unei viitoare culturi în care călătoria între lumi cu nava spațială este banală; altele, în special primele exemple ale genului, nu au așa ceva dar folosesc covoare zburătoare, proiecția astrală sau alte metode de călătorie între planete. În ambele cazuri, aventurile de pe planetă sunt punctul central al narațiunii, nu modul de călătorie.[1]

The Encyclopedia of Science Fiction menționează două avertismente cu privire la utilizarea termenului. În primul rând, în timp ce cadrul poate fi situat într-o lume extraterestră, natura sa nu are prea multă relevanță pentru intrigă, așa cum este cazul în romanul Un caz de conștiință de James Blish. În al doilea rând, lucrările hard science fiction sunt excluse din această categorie, unde o planetă extraterestră, deși este o componentă critică a intrigii, este doar cadrul pentru un efort științific în primul rând, cum ar fi romanul Mission of Gravity de Hal Clement.[2]

Un precursor semnificativ al genului este Lieut. Gullivar Jones: His Vacation (1905) de Edwin L. Arnold.[2]

În cartea Science Fiction: The 100 Best Novels (1985), editorul și criticul David Pringle⁠(d) le-a numit pe scriitoarele Marion Zimmer Bradley și Anne McCaffrey ca două „practicante de top din zilele noastre” ale genului SF de romantism planetar.[3]

Există o suprapunere semnificativă a genului cu Sword and Planet (sabie și planetă).

  1. ^ See Science Fiction Citations: Planetary Romance Arhivat în , la Wayback Machine.; and John Clute, "Planetary Romance", in Encyclopedia of Science Fiction, ed. John Clute and Peter Nicholls, 1995, ISBN: 0-312-13486-X.
  2. ^ a b Planetary Romance
  3. ^ David Pringle, Science Fiction: The 100 Best Novels, An English-language selection, 1949–1984, London: Xanadu Publ, 1985. Page 17. Pringle does not include any Bradley or McCaffrey novels. Introducing his selections, he says, "I admit to blind spots—for example, I have little affection for the type of sf story which has been called 'planetary romance'".

Developed by StudentB